The Mystery of Edwin Drood
Novel

What if Charles Dickens had indeed brought The Mystery of Edwin Drood to its destined close?
This tantalising question has stirred readers and critics alike for more than a century.

In this singular volume, Radu-Ioan Comșuța ventures an answer both original and audacious. He proposes a truly ‘eucatastrophic’ conclusion – an unforeseen reversal, yet one rich in hope and poetic justice. With literary learning, parodic wit, and imaginative daring, the author calls Dickens’s characters once more to the stage, sets them in dialogue with figures from across the novelist’s oeuvre, and gently guides them towards a most unexpected resolution.[…]

Vasile Poenaru

Între frică și iubire. Drumul unui bărbat care devine tată
Eseu

Între frică și iubire. Drumul unui bărbat care devine tată este o mărturie sinceră și profundă, scrisă de un bărbat care a ales să își pună pe hârtie propriile frici, întrebări și revelații în fața uneia dintre cele mai mari transformări ale vieții: paternitatea.

Sebastijan Scopu vorbește deschis despre nesiguranțe, despre presiunea de „a fi suficient”, despre umbrele moștenite din copilărie și despre felul în care apariția unui copil devine și o chemare la vindecare interioară.

Cartea aceasta nu promite soluții definitive, dar oferă ceva mult mai valoros: un spațiu de reflecție, de recunoaștere și de conectare autentică. Ea arată că adevărata forță a tatălui nu stă în perfecțiune, ci în prezență, vulnerabilitate și capacitatea de a rămâne aproape chiar și atunci când e greu.

Un eseu emoționant, adresat nu doar taților și viitorilor tați, ci tuturor celor care vor să înțeleagă mai bine relațiile dintre bărbat, copil și familie.

Vasile Poenaru

Ultima verigă a fericirii
Versuri

În spațiul literaturii contemporane, unde pluralitatea vocilor se întrepătrunde cu febra grabei cotidiene, există autori care nu scriu pentru glorie, pentru confirmarea criticilor sau pentru a intra în tipare consacrate, ci pentru a lăsa o mărturie intimă a căutării lor. Gabriel Laurențiu Beer aparține acestei categorii aparte. El nu urmărește să inoveze formal limbajul poetic, nici să se înscrie într-un curent estetic anume, ci să își pună pe hârtie trăirile, întrebările și năzuințele, cu sinceritatea celui care scrie înainte de toate pentru a-și lumina sufletul și a-l împărtăși altora. […]

Îi invit pe cititori să se apropie de volum cu inima deschisă, fără a căuta neapărat perfecțiunea formală, ci emoția autentică a unui autor care scrie așa cum respiră: cu dorința de a împărtăși, de a vindeca și de a iubi. Într-un timp în care poezia pare să se retragă în enclave elitiste, Gabriel Laurențiu Beer are curajul să o readucă în spațiul firesc al vieții cotidiene. Și tocmai această simplitate poate deveni, pentru mulți, o ultimă verigă a fericirii.

Vasile Poenaru